One size doesn`t fit all

in Blog

Am întâlnit companii unde pentru achiziția de produse sau servicii, ori ambele împreună, propuneau un singur model de contract. Și îl denumeau Contract de Prestări Servicii și Furnizare de Produse. Altele propuneau pentru fiecare un contract dedicat. Spre exemplu, Contract de Prestări Servicii. Sau Contract de Funizare Produse.

Cunoscătorii știu că atunci când obiectul contractului constă deopotrivă în achiziția de produse dar și de servicii, ponderea unuia (produse versus servicii) în totalul achiziției, determină caracterul juridic al contractului. Și denumirea acestuia (chiar neimportantă de altfel, așa voi arăta într-un articol viitor).

Dacă serviciile ce fac obiectul contractului reprezintă un procent mai mare față de produsele ce se vor achiziționa sub umbrela aceluiași contract, atunci contractul în discuție va fi de prestare de servicii (eu așa aș proceda, înserând mai întâi clauze specifice prestărilor de servicii și adiacent cele privind furnizarea de produse). Și invers.

Voi cum procedați? Abordați o poziție minimalistă (un singur model de contract “bun la toate”) sau exhaustivă (un model de contract dedicat unui obiect specific)? Și de ce procedați astfel?

Please share if useful!oneforall

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*